Cuvinte și Fotografie: Andrea Dimofte
August 2023
Burning Man: un festival de muzică? Nu. O petrecere într-un deșert? Poate. Un oraș temporar? Da. Mulți nu pot să descrie pe deplin această experiență care poarte fi înțeleasă cel mai bine participând la ea. Burning Man este o mișcare culturală, o adunare umană. Gabriel Muscalu a participat la primul său eveniment în 2018 și, la fel ca alții, a fost imediat impresionat de puterea acesteia de a-i schimba perspectiva asupra vieții. Totul – de la praf, instalații de artă, lumini de noapte, minți creative și construirea comunității – l-a inspirat să aducă principiile evenimentului acasă, în România.
Burning Man a început pe o plajă în San Francisco, SUA, în 1986, după ce Larry Harvey și prietenul său Jerry James au construit un bărbat din lemn și l-au adus acolo pentru a-l arde. O mulțime mică și curioasă s-a adunat rapid în jurul focului și astfel a fost construită o comunitate, care se bazează pe 10 principii valabile și astăzi. Printre aceste principii se numără incluziunea radicală și responsabilitatea civică. Pe scurt, Burning Man încurajează generozitatea, nu schimburile, și are ca scop crearea unor medii sociale nealterate de tranzacțiile comerciale, încurajându-i pe participanți să se bazeze pe resursele lor interioare. Astăzi, Burning Man are loc în Black Rock Desert (BRC), Nevada, SUA, și atrage aproape 80.000 de oameni anual. Participarea poate însemna multă muncă: pregătire, organizare, și responsabilitate comună. Construiește o comunitate mare bazată pe colaborare creativă și creștere, respectând în același timp mediul înconjurător, fără să lase urme. Mișcarea este alcătuită din mii de rețele de socializare (numite familiar „camps”), fiecare având dimensiuni diferite, exprimându-și propria identitate, oferind experiențe membrilor și oaspeților săi. Poți găsi campuri dedicate circului, spectacolelor de muzică live, hamacelor, sau pur și simplu îmbrățișărilor. Sunt, de asemenea, locul unde dormi, mănânci și faci duș (uneori!). Campurile pot avea instalații de artă, de diferite dimensiuni, designuri și concepte. Instalațiile de artă din deșert creează o stare de magie – unele sunt chiar pe roți și-și schimbă locul în fiecare zi.
În timp ce evoluția Burning Man din ultimele trei decenii a fost un subiect fierbinte mulți ani – datorită transformării sale dintr-o mică adunare hippie într-un eveniment mainstream împotriva culturii de masă, este esențial să se vorbească despre impactului pozitiv pe care evenimentele regionale le pot avea în alte țări. Proiectul Burning Man are afilieri în SUA și în peste 35 de țări numite „regional burns.” Iar România este acum una dintre ele, datorită lui Gabriel.
În 2019, după ce s-a întâlnit cu Marian Goodell, CEO al Proiectului Burning Man, Gabriel a inclus România în rețelele regionale oficiale ale evenimentului. Cu prietenii a creat Burner’s Hub în București și a început să organizeze evenimente anuale în toată țara: RoBurn. Mulți cred că este nevoie de principiile Burning Man în România, o țară considerată conservatoare după standardele vestice. Gabriel și alți membri ai hub-ului urmăresc o schimbare a discursului. Ei organizează ateliere și evenimente locale pentru a încuraja creativitatea, gândirea critică și pentru a promova o societate care critică mai puțin. „Cred că suntem cu toții artiști – dar artiștii cu adevărat mari au propriul stil,” a spus el în timp ce discutam despre emoțiile și provocările pe care aducerea principiilor în România le-a generat. Gabriel este implicat și în proiecte internaționale. El participă la construirea Vampire Empire, un camp la Burning Man despre vampiri și minimal techno. De asemenea, este implicat în construirea unei școli în Columbia pentru copiii defavorizați și-și dedică mult timp pe teren acolo.
Burning Man a devenit o parte importantă a vieții tale. Ce ai învățat din primul eveniment?
Înveți că poți împărtăși ceea ce ai deja. Nu trebuie să fie mult; să oferi un pahar cu apă te poate duce departe. Înțelegi că poți crea ceva din nimic. Realizezi că poți replica același model de dăruire și autoexprimare oriunde te duci.
Burning Man poate deveni complicat uneori, mai ales că toți cei implicați sunt voluntari, dar aceasta este magia procesului. Te învață cum să construiești ceva de la zero, în mijlocul nimicului, în unele dintre cele mai dure condiții de pe Pământ, iar singura misiune e aceea de a dărui. Este incredibil pentru că apoi poți lua lucrurile pe care le-ai învățat acolo și le poți răspândi oriunde te duci. Acum ajut la construirea unei școli în Columbia și multe dintre aceste lucruri se aplică. Burning Man este ca un virus bun care răspândește un nou mod de gândire.
Care ai spune că sunt cele mai mari prejudecăți și stereotipuri despre Burning Man?
Din păcate, rețelele de socializare sunt pline de farseuri. Unii oameni merg la Burning Man să facă fotografii ca influenceri sau pentru că este la modă. Deci, dacă nu ai mai fost niciodată acolo, este ușor să presupui că se așteaptă să fii costumat. Dar când ajungi, îți dai seama rapid că cel mai important lucru este confortul. Oamenii aleg pijamalele. Oamenii se dezbracă.
Și când am auzit prima dată că nu se folosesc bani la Burning Man, am fost sceptic. Am crezut că este marketing american. Dar este pe bune. Aproape 80.000 de oameni se înțeleg fără să folosească banii. De exemplu, în multe țări, să mergi la o petrecere și să fii „cool” înseamnă să arăți câți bani cheltuiești: mergi la un club, rezervi o masă etc. Acest concept încă atrage oamenii, precum albinele la miere. Dar la Burning Man totul este despre a fi un om bun.
O altă prejudecată despre Burning Man este că este un festival de muzică. Ei bine, este și nu este. Mulți oameni aleargă direct la Mayan Warrior și la celelalte instalații mari de artă, încercând să prindă toți DJ-ii, dar nu despre asta este vorba cu adevărat.
În multe feluri, Burning Man este despre autoexprimare și creativitate. Cum te exprimi creativ?
Cred că toți oamenii sunt artiști – dar marii artiști au propriile lor stiluri. Creez cu capul și mâinile mele. Eu pun muzică. Pun minimal techno și îl ador, pentru că mă pot bucura de el timp de 3 zile consecutive. Cele mai multe tipuri de muzică folosesc o mulțime de hi hats, o parte esențială a unui set de tobe, care, în opinia mea, te pot obosi în timp. Minimal techno, nu. De asemenea, muzica înseamnă entuziasm, mai ales când ești tânăr. Dar pe măsură ce îmbătrânești, cauți altceva, ceva mai profund. Minimal techno nu este despre entuziasm, ci despre călătorie. Dar muzica este subiectivă și, adesea, este legată de felul în care te simți la un moment dat.
Anul trecut, la Burning Man, am fost surprins și dezamăgit să văd cât de mulți oameni au folosit sync-ul când au pus muzică. Cred că sync-ul ia mult din savoarea și creativitatea seturilor. E mai ușor dacă ești high (starea de euforie pe care o ai după ce ai consumat droguri), dar se pierd atât de multe. În multe privințe, este ca și cum ai trăi în frică. Mi-am tot cicălit prietenii cu privire la asta de când eram stage manager în campul nostru – și am tot spus: „Suntem Burning Man! Nu-ți fie frică, pune muzica pe care o simți– cui îi pasă de restul.”
Spune-mi puțin despre Vampire Empire, campul tău de la Burning Man.
În 2019, eram doar un mic camp – dacă îl putem numi așa. Deși aveam amplasare, eram doar 5 RV-uri cu o structură de umbră, fără niciun eveniment. Amplasarea înseamnă că Proiectul Burning Man îți dă undă verde și loc pentru a înființa un camp, după completarea unei cereri. Dar chiar dacă campul nostru era mic, mi-am dat seama cât de greu era să îl creez. Anul trecut, în 2022, am fost mai organizați. Am avut un camp potrivit. Eram 65 de oameni, dintre care doar 10 români, restul din alte țări, în principal din SUA. Dar nu e ușor. Aș spune că în lunile premergătoare evenimentului, a devenit un loc de muncă cu normă întreagă. Ai nevoie de mult timp și oameni dedicați, iar eu nu aveam timpul pe care mi l-aș fi dorit, din moment ce am înființat și RoBurn. Așa că prietena mea româncă Diana a orchestrat Vampire Empire la Burning Man.
De ce acest nume?
Am decis să-l numim Vampire Empire pentru că iubim vampirii și, bineînțeles, datorită Transilvaniei. Totul avea de-a face cu vampirii: un sicriu, două orgi, și bloody marys. Decorul a fost plin cu elemente vintage. Am stat departe de stereotipurile cu vampiri de la Disney. Noi am fost adevărații vampiri! Am avut chiar și o cabină de tortură. Am și o afacere funerară în România, și asta ne-a inspirat.
Ai adus un eveniment similar și în România – ce înseamnă să creezi așa ceva?
Mi-a luat 6 ani să ajung la Burning Man din momentul în care am auzit prima dată de el. În timp, mi-am dat seama că mulți români erau în aceeași situație ca mine – voiau să meargă, dar nu au făcut-o din cauza costurilor ridicate, pentru că nu erau siguri de unde s-o apuce sau pur și simplu pentru că este prea departe. Site-ul Burning Man este imens, ceea ce poate fi copleșitor dacă nu știi prea multe despre el – deși înainte era cu mult mai mic. Pentru a înțelege cu adevărat Burning Man, trebuie să îl simți. Așa că m-am gândit: „De ce să nu aduc filosofia sa aici, acasă?”
Prima noastră întâlnire a fost la București, în decembrie 2019. Am avut un buget mic și nu am avut nici cunoștințele necesare, nici voluntari. Am vorbit cu Steven Raspa, membru fondator al comitetului rețelei regionale, care m-a încurajat să încep cu pași mici. Și a avut dreptate. Proiectul Burning Man a permis la primul eveniment RoBurn un număr maxim de 400 de persoane. Am închiriat parterul unei clădiri folosite ca hub pentru artiști, unul dintre acelea care nu se promovează, unde artiștii pot, de asemenea, să doarmă. Ne-am gândit că este perfect. Și a fost foarte distractiv. Am ars structura din lemn în spatele clădirii și am avut noroc că pompierii nu au apărut. Am întâlnit mulți oameni acolo care acum mă ajută să îl dezvolt.
Desigur, toate acestea se întâmplau chiar înainte de pandemie. În vara lui 2020, cu restricții de izolare prezente, dar cu dorința puternică de a menține mica comunitate în viață, am continuat să organizam evenimente – discrete pentru cei care au dorit să participe.
În vara lui 2022, RoBurn a fost în mijlocul nicăieriului, pe un munte lângă Craiova. Bunicul meu locuiește în zonă și a pus o vorbă bună pentru noi. Și s-a întâmplat cel mai incredibil lucru: un polițist, primarul și sătenii vecini ne-au îmbrățișat comunitatea și ne-au primit. Ne-au adus vin și pâine de casă. Actul de a dărui s-a întâmplat în mod natural. Bănuiesc că au fost prietenoși cu noi pentru că mulți se simt singuri. Locuitorii au plecat în număr mare din zonă și acolo nu vin prea mulți turiști. Au fost de asemenea fericiți și surprinși că nu am lăsat gunoi în urmă.
În această vară, 2023, am avut în jur de 150 de participanți. Deși mulți au venit pentru prima dată, mai mulți oameni au înțeles principiile și au ajuns mai bine pregătiți. Cel mai tânăr participant avea patru ani, iar cel mai bătrân 78 de ani. Cred că acesta a fost cel mai bun RoBurn de până acum.
Te ajută în vreun fel Proiectul Burning Man?
Ei ne dau sfaturi, dar reușim să fim autosuficienți. Reușim să avem bani pentru proiectele de artă din anul următor. Totul se face cu bani privați.
Cât de mare este comunitatea ta aici, în România? Aveți mulți expați care sunt implicați și pe plan local?
Avem aproximativ 200-300 de oameni care vin la RoBurn. Deși în mare parte sunt români, avem și câțiva străini, primul dintre ei fiind prietenul meu mexican, Javi .
Cum ai ajuns să o cunoști pe Marian Goodell, CEO al Proiectului Burning Man?
Ea a fost invitată la București în 2018 să țină un discurs la o conferință de marketing. Pe vremea aceea, îmi făcusem deja o pagină de Facebook numită „Burning Man România” – pentru a găsi alți români care doreau să meargă la eveniment. Abia după aceea mi-am dat seama că nu am voie să folosesc numele lor oficial pentru uzul meu personal. Când a venit, a băgat în seamă pagina și, destul de amuzant, mi-a lăsat un comentariu. „Vin la Budapesta,” a scris ea și a adăugat că și-ar dori să mă cunoască. Nu mi-am dat seama cine era. I-am răspuns înapoi spunând că, dacă se referă la București, atunci ne vedem cu plăcere, dar la Budapesta ar fi mai complicat! Așa că am aranjat să ne întâlnim. Dar, din cauza unor probleme cu telefonul, nu a apărut la întâlnire. I-am scris din nou pe Facebook – și am pus-o la punct! Cred că i-a plăcut asta. În cele din urmă, am ajuns la aceeași cină cu încă câțiva oameni. Are acest fel impecabil de a vorbi, care ne-a fascinat. Nici măcar nu a zis cine era. Abia după cină am căutat-o pe Google și mi-am dat seama.
După conferință, a rămas mai mult în țară și a călătorit în nordul României, îndrăgostindu-se cu adevărat de ea. Am rămas în legătură, iar ea a decis să mă ajute să fac România parte din evenimentele lor regionale oficiale. Poate s-a gândit: „Hai să-i ajutăm pe amărâți ăștia, pun la cale ceva.”
Ne-am reîntâlnit la evenimentul oficial din BRC (Black Rock Desert), în 2019. Ne-a așteptat pe prietenii mei și pe mine cu o vișinată. M-a lăsat fără cuvinte. O ținuse în sticla originală – una dintre acelea de plastic care n-au nicio legătură cu băutura originală. Cele pe care bunicii noștri le folosesc pentru vișinata de casă – o sticlă de plastic în care a fost suc de morcovi sau apă. O păstrase un an întreg, să o bem împreună în deșert. Genul acesta de persoană este ea.
Spune-mi despre Burners Hub; care a fost scopul lui și de ce a trebuit să-l închizi?
The Hub a fost un proiect fantastic în București – un spațiu în care oamenii au venit să creeze și să petreacă. Din păcate, a trebuit să-l închidem pentru că am mers temporar în Columbia pentru a ajuta la construirea unei școli și n-am reușit să cădem de acord cum ar trebui să meargă mai departe acest proiect. Chiria devenise și ea o problemă. Dar Hub 2.0 se va întâmpla în viitor într-un alt loc. Mi-ar plăcea să cumpăr o bucată de teren la țară unde să existe permanent, cu o casă cu izolație corespunzătoare, unde să putem organiza evenimente.
Având în vedere istoria relativ recentă a României cu comunismul, unde exprimarea de sine nu a fost încurajată, te confrunți cu vreo provocare în a explica acest concept oamenilor?
Văd în asta o oportunitate. Provocările țin mai mult de generația mai în vârstă; mai avem mult de interacționat cu ei. Dar nu am avut nicio provocare cu generația care a crescut la sfârșitul comunismului sau după Revoluție. Singurul nostru efort e să explicăm că nu suntem un festival. Până acum, România a experimentat doar festivaluri de muzică, așa că este nevoie de timp să clarificăm de ce oamenii trebuie să muncească chiar dacă și-au cumpărat un bilet. Banii finanțează totul de la toalete, la generatoare, la motorină, la cabluri, însă noi suntem voluntari.
Oamenii se așteaptă, de asemenea, să știe dinainte line-up-ul cu artiști, așa că explicăm și că, deși va fi muzică, aceasta se va întâmpla organic, în funcție de cine este acolo. Deși le pot spune ce program vom avea în campul nostru, nu știu ce se va întâmpla în alte campuri.
Dar oamenii trebuie doar să vină și să experimenteze despre ce este vorba pentru a înțelege. Nu grăbim procesul și ne bucurăm de fiecare pas. Chiar și cu muncă, este foarte distractiv și suntem mândri de ceea ce am realizat până acum.
De ce este important ca alte țări să facă parte din rețeaua Burning Man și cum poate beneficia societatea de pe urma expunerii acesteia?
Majoritatea țărilor, inclusiv România, își măsoară succesul pe baza Produsului Intern Brut (PIB), dar acest sistem a eșuat. Burning Man ne arată o cale alternativă de a merge înainte, departe de consumerism. Cele 10 principii sunt simplu de urmat, deși este nevoie de timp pentru ca oamenii să le adopte.
În multe feluri, Burning Man te ajută să înțelegi ciclul vieții. Dacă construiești un camp de la zero, îl vezi cum prinde viață. Faci față tuturor emoțiilor care vin odată cu acest proces – indiferent că ele te ajută să fii mai puternic, te îngenunchează, sau ambele. Apoi împachetezi totul într-o cutie, – și mergi mai departe cu lecțiile personale importante pe care le-ai învățat.