La piață în București — și cum să te bucuri de savoarea vieții

Cuvinte: Lavinia Ionescu
Fotografii: Robert Blaj
Decembrie 2024

Am adorat dintotdeauna piețele. Ceva atemporal, dincolo de memorie, dincolo de istoria orașului, și chiar și dincolo de istoria personală simt că mă învăluie când vin săptămână de săptămână „să fac piața”. E talismanul meu valoros; un mod în care mă conectez mai bine cu orașul, cu mine însămi și cei apropiați. Modul în care îmi amintesc din nou și din nou că mâncarea și obiceiurile care o înconjoară nu sunt doar combustibil pentru trup – îl hrănesc. Sunt ritualuri destinate spiritului.

Scriind despre piețe și rolul lor în mediul urban, mă bucur să redescopăr câteva dintre ele aici, în București, orașul meu adoptiv de mai bine de două decenii. Pentru acest material am revizitat o mică parte dintre ele, deși sunt peste 50 de astfel de piețe aici – unele mai mici, unele mai mari – răsfirate în fiecare cartier al orașului. Bucuria de a le explora mi-a adus aminte ce notă revigorantă aduc orașului și ce resurse concrete oferă economiilor locale.

Spre bucuria mea, mersul la piață a rămas un obicei frecvent al locuitorilor din România. În timp, însă, viața a început să se miște mai repede și parcă o accelerare, o anumită grabă ne tranzitează tuturor rutinele zilnice. Mâncarea și obiceiurile care o înconjoară mi-ar plăcea să rămână un spațiu blând și regenerativ, un loc unde corpul își găsește resursele de care are mare nevoie pentru a întâmpina viața și a găsi puterea de a merge mai departe.

Slow food, voie bună și prietenie

Am descoperit că e esențial ca în anumite aspecte ale vieții să o luăm mai încet.

Încă din anii 1980, Slow Food, o mișcare globală unită sub obiectivul comun al accesului tuturor la o hrană bună, curată și echitabilă, a insistat asupra faptului că alimentele ar trebui să fie cultivate și cumpărate la nivel local, pregătite cu grijă și consumate cu apreciere – în opoziție cu ce se promovează de către sistemul fast-food și producția industrială.

Nu mă înțelegeți greșit; e foarte important să avem de unde alege — că avem la îndemână varietatea alimentelor sau că le putem comanda online atât de ușor. Dar ca orice lucru pe lumea asta, e important să fim atente la măsură și să ne ajustăm ritmul interior. Goana caracteristică secolului nostru poate fi înșelătoare. Un stil de viață concentrat pe sănătate, ce include mersul la piață și reîntoarcerea la corp și tempoul lui autentic, sunt aspecte din ce în ce mai importante pentru locuitorul orașului contemporan. 

Probabil că nu mai este un secret pentru nimeni că o alimentație echilibrată îmbunătățește sănătatea corpului. Obiceiurile alimentare de zi cu zi au un impact și asupra stării noastre de spirit. Și aici mă refer atât la legătura dintre nutriție și sănătatea mintală, cât și la obiceiurile ce o însoțesc: procurarea hranei, luatul mesei, simțul conexiunii ce se naște în urma acestora. 

Plăcerea, prietenia și afectivitatea pot deveni locul nostru comun, unde ne regăsim și ne reconectăm, cu noi, cu prietenele și prietenii, cu spiritul blând și fermecător al orașului. În încercarea de a găsi noi echilibre în viața noastră privată, dar și cea socială, am început la nivel global să dăm noi sensuri și interpretări obiceiurilor de zi cu zi. O varietate de studii și cercetări arată că a lua masa împreună cu persoane de care te simți apropiat amplifică bucuria de a trăi și ajută la ridicarea nivelului fericirii celor prezente. Cei mai longevivi oameni din lume și cei mai plini de energie vitală trăiesc de regulă în regiunile (așa numitele zone albastre) a mânca împreună mâncare fresh și nutritivă este un obicei frecvent.

Istoria își spune și ea cuvântul: piețe de desfacere, unde producători locali se întâlnesc să-și vândă produsele, s-au găsit peste tot în lume din Antichitate, cu mai mult de 5.000 de ani în urmă. Ele reflectă economiile și culturile locale și stau dovadă pentru organizarea umană din cele mai vechi timpuri. De la popularele wet markets din Asia, până la tradiționalele mercados din America Latină, piețele se întind ca o rețea complexă peste tot mapamondul să spună poveștile fermierilor și meșteșugarilor de pretutindeni. Dincolo de funcția comercială, ele oferă o experiență interactivă și sunt veritabile centre de învățare și schimb cultural. Sunt spații care încurajează un sentiment de apartenență și coeziune, fără de care viața urbei nu ar fi existat în forma sa actuală. În plus, i-ar fi lipsit ceva cu adevărat esențial: spiritul convivial, accesibil și cumva frust – aerul electrizant și dinamismul care respiră prin toți porii. Însuflețire.

Așa că hai să trecem la fapte! 

Iubesc să merg la piață să-mi cumpăr tot ce am nevoie. În ultimii doi-trei ani a devenit un obicei „vedetă”, dacă se poate spune așa. Cu câteva zile înainte discut cu iubitul meu Robert când putem merge. Eventual mai vorbim cu unul-doi prieteni și stabilim coordonatele. Mergem la Obor sau la Matache? Mergem cu mașina sau cu troleul 66, care trece prin centru și ne duce direct acolo? Luăm și un pește să-l pregătim dup-aia, după „excursia” la piață? Sau facem o salată mare mare de roșii, ardei și ceapă verde cu cea mai bună brânză telemea pe care o găsești în tot Bucureștiul? Sau mâncăm, înainte de a ne aventura în piață, la restaurantul vietnamez din apropiere? Atât de multe opțiuni – și atât de multă savoare! Am descoperit că asta îmi dă un boost de entuziasm și încredere, și mă face să mă bucur mai mult de propria călătorie prin viață.

De când locuiesc în zona parcului Cișmigiu, chiar în mijlocul orașului, merg mai des la Matache, care este relativ aproape. Îmi face o mare bucurie, indiferent de sezon, să merg dimineața pe Știrbei Vodă, să mă uit la casele de pe marginea drumului, să îmi cumpăr un cappucino to go și să mă gândesc la lipiile calde aromate pe care o să mi le cumpăr, inevitabil, de la mica brutărie-patiserie din piață. Și când ajung, o să-mi iau cele mai gustoase și fragede legume de la Nea Petrică. Toate la recomandarea unui bun prieten, Tudor, mai vechi locatar și mai deprins cu bunătățile zonei. Sau o sticlă mare (de sticlă – cumpărată tot din piață), cu cel mai bun oțet de mere cu miere de la Mierăria Bodnariu – despre care mi-a povestit cu entuziasm prietena mea Denisa, născută și crescută în jurul Cișmigiului. Mereu mă bucur să aflu noi tips & tricks despre cartier de la ea. Ah, și să nu uit de Abu Bacri, un mic magazin sirian cu mâncare halal, de pe Berzei, chiar vizavi de Matache! Nu sunt expertă în mâncare cu specific arăbesc, dar îmi plac gusturile fine, iar humusul de aici e dintre cele mai bune gustate vreodată, la fel și mutabalul, clar!

Cea mai emblematică piață din București este Piața Obor, o piață „de patrimoniu” și cel mai amplu proiect de piață agroalimentară din București. Este probabil cea mai cunoscută piață din țară și are toate motivele să fie atât de populară. Piața Obor a fost menționată în documentele vremii încă din secolul al XVII-lea, sub denumirea de „Târgul de Afară”. Amplasat pe un platou de aproximativ 29.000 mp, la intersecția mai multor artere principale, Obor este locul unde de mai bine de un secol, comercianți, localnici și turiști, deopotrivă, vin să îi calce pragul și să se bucure de diversitatea și prospețimea produselor cu care sunt întâmpinați – și să-și satisfacă curiozitățile. Iar mie, cel mai des și mai des și cel mai mult și mai mult îmi place să merg să-mi fac piața aici, la Obor! Aici găsești de toate: de mâncare, locuri improvizate unde îți poți repara un fermoar, SH-uri, oale și papuci, detergenți, restaurante, flori (doamne, câte flori!), ghivece cu flori și multe, multe altele. 

Cum ne apropiem de centrul comercial Obor, într-o frumoasă dimineață (prefer să merg în timpul săptămânii să mă pot delecta pe îndelete), ne întâmpină vioiciunea culorilor și energia vie a comercianților, cu tarabele lor răsfirate. Avem protocolul nostru: întâi mergem sus în hala de fructe și legume, la etajul unu, de unde ne luăm măslinele kalamata preferate și ulei de măsline extravirgin, de la Lumea Măslinelor. Apoi, mirodenii în toate nuanțele pământului de la Orient Bazar și la doar câțiva pași, o sticlă de lapte bătut de un alb catifelat, de la Făbricuța de Lactate – produse lactate naturale direct de la fermă. 

Cu geanta deja pe jumătate plină, coborâm cu scările rulante, la parter. Aici, după părerea mea, este unul dintre cele mai satisfăcătoare locuri din toată piața. Fructe, legume, verdețuri, borcane cu zacuști, borș, ouă de la găini crescute în curțile oamenilor, miere, afine, citrice și flori – toate extrem de proaspete și multicolore, un festin nu doar pentru stomac, dar și pentru sistemul nostru nervos. Am tarabele și produsele mele preferate. Taraba cu legume proaspete unde o tânără producătoare, Dorina, ne zâmbește cu drag mereu, taraba Pescăria Eva din hala cu pește de unde ne luăm invariabil doradă și biban, standul de brânzeturi din Poiana Sibiului de unde îmi cumpăr toate sortimentele de telemea veche sau proaspătă, din care doamna Ancuța ne oferă mereu cu generozitate să gustăm. Cele mai echilibrate gusturi: nu vei găsi prea curând așa ceva pe rafturile aseptice ale supermarketurilor.

Produsele de la piață au nutrienți esențiali sănătății noastre și sunt perfect coapte. Piața Obor nu este doar o piață, în sensul simplu al cuvântului. Mici afaceri adiacente s-au deschis încet încet. Dacă sunteți curioși să aflați practici culinare din lumea largă, puteți încerca gusturile picante de la restaurantul srilankez sau un pho-bo cu aromă de coriandru de la restaurantul vietnamez de lângă Veranda Mall, cum treci strada de la hala cu fructe. Și dacă vreți să vă răcoriți cu un spritz sau să beți o cafea de specialitate, vizitați terasa Obor Amor – n-are cum să nu vă placă! De sus, se vede efectiv tot Oborul și împrejurimile sale.

Să nu uităm de flori

Pe lângă evidentele beneficii individuale și de grup – de suflet și de spirit –, piețele sunt resurse concrete ale economiilor locale și exemple de bune practici ecologice. Stimulează și încurajează cheltuielile consumatorilor în cadrul comunității, prioritizează produsele locale și de sezon, și reduc amprenta de carbon asociată transportului de produse.

Și având în vedere că orice piață bună are flori, ce ați spune de o piață doar pentru flori? În Piața de Flori George Coșbuc, deschisă non-stop, găsești flori de toate culorile, buchete, aranjamente, tonuri, parfum. Puțin ferită de marile bulevarde, dar destul de aproape de Piața Unirii, Piața de Flori este locul de aprovizionare pentru toate micile florării din oraș. Ca un scurt itinerar istoric, piața ia naștere în anii 1950 în fostul cartier Uranus, un cartier eclectic, în mare parte șters de pe harta orașului în urma demolărilor din anii ’80, odată cu construcția Casei Poporului. Atmosfera de mahala se resimte și acum în Piața Coșbuc și te face să-ți imaginezi Bucureștiul unei alte epoci. Fosta clădire a Bursei de Mărfuri întregește imaginea – un monument de arhitectură industrială – restaurată și repusă în funcțiune, ca sediu mai multor organizații, sub numele de The Ark, pe care o poți admira chiar peste drum de piață.

Și dacă tot am vorbit de flori, puțin mai devreme m-am dus până la florăria de la colț și am luat un buchet mare de dalii pe care să le pun pe masă în seara asta la cină. Pentru că am făcut o mulțime de cumpărături de la piață, m-am gândit să împărtășesc ceva din experiență cu câteva prietene și prieteni. Pe lângă gusturile pline de nuanțe ale toamnei, pe care le vom savura în curând, îmi doresc să ne luăm timp să fim cu adevărat împreună. Îmi place să cred că a mânca în grupuri mici și afective poate oferi unei cine o notă de senzualitate. Oferim atenție mâncării noastre – texturilor, culorilor, mirosurilor, temperaturii, aromelor – și celor de lângă noi, și facem din experiența asta o oportunitate de a ne conecta la momentul prezent, la noi modalități de a procesa, de a metaboliza și poate, de aici se vor naște noi posibilități de conectare la lumea din jur. 

Ce veți găsi pe masă diseară? Cătină pusă la borcan cu miere. Este cea mai bună sursă de vitamine și minerale, perfectă pentru sistemul imunitar. Un bol mare de nuci coapte. Fructe de sezon parfumate: struguri, pere, gutui, prune – nelipsite de pe platou. Dovleac arămiu din care am făcut cea mai soft supă cremă. Conopidă cu parmezan crunchy la cuptor. Salată de vinete cu ceapă. Salată de crudități: țelină, morcov și măr, suculente și crocante în același timp. Două borcane de zacuscă făcută pe pirostrii. Unul cu ghebe, altul cu ardei. Murături variate pentru pasionați. Must pus la rece să nu fermenteze și să ne bucure în curând papilele. O sticlă de vin alb sec cu una de apă minerală rece lângă – tradiționalul spriț românesc, pe care l-am băut toată vara și încă e de actualitate. Prietenie. Se întrevede o seară cu cer limpede și aer răcoros, cu stele răsărind, cu muzica în surdină, cu burți pline și inimi senine.